26 April 2007

Alexandru Luchianov: Etcetera
Revista Punkt

Chiar pentru primul vin pe care l-a facut a luat medalia de aur. “Unicul Merlot! Unicul Merlot cu medalie, nu-mi vine sa cred!” E fericit. Si-a permis sa stea chiar cinci minute pe o banca in parc. "N-am mai stat de vreo 20 de ani asa, pur si simplu, in parc, pe o banca." Recunosc ca si pentru mine nu e un lucru care se intimpla. Regretam un pic. Ne gindim la lucrurile vesnice care conteaza, fleacurile importante din care e compusa viata. Dar ne trece. Ne ridicam. Avem treaba. Telefoanele, ca la comanda, incep sa sune. Acum pleaca in Ungaria la partenerii lor de unde aduc stilpii pentru plantatiile de vita de vie, peste citeva zile – in Belgia pentru ca, vezi dumneata, vinul lui a placut unui foarte bun oenolog din Bruxelles si acum s-ar putea ca cele mai bune restaurante din oras sa vrea sa-l aiba in lista de vinuri… Pe urma pleaca la partenerii sai din Anglia, iarasi cu afaceri, dar diluate cu o mica plimbare de 300 km cu bicicletele prin nordul insulei. Ultima parte a evenimentului ii provoaca cele mai mari emotii: o sa ma care cea mai mare parte a drumului la remorca, in cazul in care bicicleta poate avea una…

Etcetera…

Are 40 hectare de vie in zona Purcarilor – clone italiene de la “Vivai Rauscedo”, iar in 2005 a facut primul vin. Doua soiuri le-a prezentat recent la Expovin. Si…Merlot a luat medalia de aur. Iar Shardone s-a bucurat de un „bravo” cu un spectaculos accent pe "o" al dlui Sartori, “tatal” butasilor, ceea ce, considera Alexandru, nu e putin deloc. Se zice ca de data aceasta a fost un concurs cit se poate de transparent, cu experti straini, cu prezenta presei, cu accesul la dosarele (dosarele expertizelor si nu cele care va vin in minte) membrilor juriului… Suna putin cam neobisnuit pentru spatiul nostru mioritic, unde sint bine aranjate toate surprizele si topurile se formeaza in baza sumei cu care este "sensibilizat" autorul topului… Tocmai din acest motiv e atit de incintat de victorie.

– 40 ha este totusi mult sau putin pentru o podgorie?

– Noi sintem megalomani, ni se pare ca trebuie sa avem mii de hectare ca sa facem un vin bun. Poti sa ai si un hectar, si doua. Daca ai o vie buna si respecti niste reguli, n-ai cum sa faci vinul prost, doar daca vrei foarte tare.

Vinul lui se numeste Etcetera. De ce? Este oare atit de tare infiltrata traditia la tot felul de doctori negri, calugari albastri si izabele ranite? E atit de plictisitor sa scrii pe sticla un Traminer, doi Caberneti etc.,etc.? Ce zic specialistii in marketing – omul are nevoie de o metafora sau de un produs concret inschis intr-o sticla de 0.75 l? Cit sa ajung la sfirsitul frazei imi dau seama ca nevoia de metafora este vitala pentru exponentul de vaza al spatiului pontico-danubian care, totusi, chiar daca nu s-a nascut poet, devine dupa un paharut-doua… Sandu explica lucrurile mai simplu: tot ce are un inceput, trebuie sa aiba o continuitate, sa tinda sa devina tot mai bun si mai bun etcetera, etcetera… Aceasta e filosofia lui si micile mele ironii il lasa rece. Vinurile de fapt nu vor contine etcetera (iarasi ironii?), ci vor fi un cupaj de Cabernet Sauvignon si Merlot al carui autor este chiar Alexandru, dar vor fi si vinuri albe, ca Shardone si Traminer…

Vorbim despre faptul ca in goana pentru piete mai mari, am pierdut consumatorul local. Acesta nu mai intereseaza pe nimeni. Moldoveanul (ca areal geografic si nu optiune politica) bea vodka sau bere sau, si mai bine, vodka cu bere. Vinul a ramas apanajul celor care nu-si permit la moment sa-si cumpere vodka si n-au reusit sa faca tuica – in cazul zonelor rurale. Dar si in cazul zonelor urbane. Intre o sticla de Purcari si o sticla de Finlandia la acelasi pret, ce va prefera consumatorul, ce soptesc sus-pomenitii de la marketing? Deplingem momentul. Cautam cai.

– Seminare, instructaje? Sfaturi? Cu ce, cind, cu cine se consuma si cum trebuie sa fie paharul?.. Cei care stiu, deja stiu. Ceilalti vor oare sa stie? Trebuie sa vrea.

Alexandru e romantic. El crede cu sfintenie ca producerea de vin e o arta, si, ca pe orice arta, trebuie sa o inveti si sa o deprinzi. Daca nu ar fi crezut, nu se lansa in alt proiect: crearea vinotecilor de casa (fiti de acord ca totusi vinotecile de casa suna mai atractiv decit bibliotecile). Cu tot pachetul de rigoare: crearea spatiulu, mobilierului, instalarea sistemelor de intretinere a temperaturii si umiditatii. Plus sugestii in crearea colectiei. Si, zice el, nu ai nevoie obligatoriu de un beci. Sint premise ca s-a copt deja, zice el, clasa de mijloc si este pacat sa neglijezi tendinta acesteia de a consuma un produs calitativ.

Te plafonezi daca bei doar propriul vin

Ce bea Alexandru? Raspuns: Vin. Dar:

– Un producator de vinuri nu trebuie sa bea doar vin de al sau. E o politica total gresita. Trebuie sa guste in permanenta vinuri de diferite categorii de pret si de calitate ca sa-si educe gustul si sa vada ce se face in lume, sa nu se plafoneze. Chiar daca un vin premiat nu-ti place nu trebuie sa-ti faci crize de constiinta din asta. Gusturile si parerile sint intotdeauna diferite si e bine ca e asa.

– De ce in Europa se pretuiesc viile vechi, iar la noi ele se scot si se pun altele? E ca si cazul cu casele, fiecare generatie demoleaza casa parintilor si construieste alta in loc?

– Cred ca nu e atit vorba de mentalitate, cit de rentabilitate. Daca nu sint ingrijite si o parte din vita se usuca, e mai costisitor sa restabilesti sectoarele afectate decit sa o sadesti din nou. Si apoi, e mai greu sa o prelucrezi tehnic, data fiind diferenta de inaltime, dezvoltare etc. Acelasi lucru e si in cazurile cind soiurile sint amestecate. Mai avem inca multa harababura in domeniu, si in podgorii, si in producerea de vin, si in mentalitate. Fabricile imense de vin sint un vestigiu al epocii sovietice si daca, in virtutea noilor circumstante, vor trebui sa-si umble putin la look, adica sa se orienteze spre alt segment de piata, cel calitativ, le va fi destul de greu. Criza alcoolului ar trebui tratata ca o posibilitate de schimbare a imaginii si de trecere din nisa bauturilor ieftine intr-o alta categorie de calitate.

Vinul trebuie facut in zona unde creste via. Dar cum se intimpla in cazul fabricilor mari? Strugurii se culeg dimineata, apoi circula in transport prin soare intreaga zi, incep procesele de oxidare si, chiar din start, vinul pierde din calitate. Nemaivorbind de imposibilitatea de a fabrica vinuri din soiuri curate. Mergeti in plin sezon la poarta unei fabrici si vedeti coloanele de transport incarcat, asteptind sa intre. Poti controla asemenea cantitate de struguri la calitate? In cazul fabricilor mici e mai simplu. Dar inca sintem, precum iti spuneam, prizonierii vechiului sistem. Daca in celelalte tari „vinicole” sint stimulati si incurajati micii producatori, la noi, deocamdata, e imposibil sa obtii o licenta.

De aceea Alexandru produce vinul sub girul altui producator, Chateau Vartelly, caci nu are voie sa-l comercializeze singur si nici nu vrea sa intre in jocuri periculoase cu statul. Cerintele inaintate pentru eliberarea licentei sint imposibil de atins deocamdata. De exemplu, la imbutelierea vinului legea prevede achizitionarea de linii mari care ajung la sute de mii de euro, dar pentru o intreprindere mica nu e nevoie de o asemenea linie. Imbutelierea a 2000 de sticle pe zi la o linie semiautomata e o sarcina absolut reala. O intreprindere mica este capabila sa faca 200000-300000 sticle pe an de pe 40 ha. O uzina mare trebuie sa imbutelieze 1,5 mil. sticle pe luna. Fiecare cu piata lui. La noi se considera ca o fabrica de vin trebuie sa fie mare, cu tevi, linii intretaiate. Dar, in fond, e nevoie de un teasc, o cada, butoaie noi de stejar si conditiile sanitare necesare.

Taranul nostru nu stie sa faca vin

– Am vazut prin presa ca esti totusi impotriva butoaielor de stejar. De ce?

– Nu sint impotriva butoaielor in general, chiar le comercializam, dar in cazul intretinerii lor in conditii de casa sint bune doar in primul an, poate si in al doilea. Apoi gospodarii nu mai reusesc sa le curete de bacterii si mucegai si practic compromit vinul. De aceea, recomand butoaiele de inox care, desi indeparteaza si sperie un pic imaginea traditionala, sint mult mai usor de intretinut si pastreaza mai bine vinul...

Tot mai multa lume a trecut de la consumul vinului de fabrica la vinul de casa. Nu contine anhidrida, coloranti si tot felul de chimicale pe care nici nu le stii pe nume, totusi lumea e cam speriata de prezenta pe piata a vinurilor care doar la denumire corespund produsului. S-au cistigat niste milioane, s-a pierdut mai mult reputatia…

– Poate fi vinul de casa mai bun decit cel de fabrica? Lumea se cam dezice de vinul din comert. Unii cumpara direct de la producator partide mai speciale, altii aduc vin de la tata…

– Din pacate, taranii nostri, desi nu o vor recunoaste niciodata, nu fac vinul corect. In primul rind, amesteca toate soiurile pe care le au in vie, pe urma dau la teasc cu tot cu ciorchine, ceea ce e gresit, pentru ca acest chiorchine amaraste vinul, nu utilizeaza conservanti care ar permite pastrarea calitatilor acestuia, apoi nu intotdeauna reusesc sa curete butoaiele ca sa distruga bacteriile si mucegaiul, nu intotdeauna se respecta elementarele reguli igienice. Si nu intotdeauna se pot abtine sa nu puna apa si zahar…

Arte di vivere

…Inceputul culesului Sandu l-a transformat intr-un ritual care cu fiece an aduna tot mai multi adepti. Vin prietenii si partenerii lui europeni, vin prieteni, din oras, bucurosi ca cineva i-a scos din zona de influenta a gazelor de esapament, vin satenii… Si, fiindca Chateau-ul-pensiune se afla inca in faza embrionara, lumea nu face mofturi, isi ia cortul in spate si porneste la cules. Din lipsa de exercitiu, bucuria primilor struguri se transforma in dureri de spate, dar nimeni nu vrea sa cedeze…

Iar a doua zi dimineata exercitiile de viticultor continua. Strugurii se dau prin teasc si se transforma in must, care mai apoi transformar in vinul pe care oaspetii il vor gusta si vor zice cu mindrie: "Eu l-am facu!"

Alexandru Luchianov.

Alta viata

Cei care l-au cunoscut pe Alexandru acum, cu statutul de entuziast vinificator, nu pot sa si-l inchipuie pe Alexandru cel de alta data. Cei care l-au cunoscut atunci au si ei, cred, parte de mirarile lor… El zimbeste usor nostalgic, usor ironic, amintindu-si de sine… Sa varsam putina lumina.

Indata dupa facultate, in plina euforie a primei etape de vesnica tranzitie, Alexandru a fost manager la primul cazinou din oras. Primii imbogatiti, cefele groase, era sacourilor visinii si verzi… Apoi a plecat in America, a lucrat o jumatate de an crupier intr-un cazinou din Florida, apoi manager la altul, pe o insula din Caraibe. Cu oaspeti ca Bill Gates si Madonna. Palmieri, ocean, brize, fete bronzate si multi bani circulindu-ti pe sub nas, ce mai!

– Au fost cele mai negre zile, pentru ca munceam doar noaptea, ceea ce e un efort pentru o antibufnita ca mine. Ajungeam sa reactionez ciudat la lumina soarelui, imi parea ca nu exista decit noapte.

Cunostintele mele in materie de jocuri de noroc se limiteaza la faptul ca am vazut cindva filmul “Casino” si am jucat de citeva ori, destul de linced, la facultate, popa prostu cu Mircea Surdu (miza era ata de la cutia de tort Skazka). Da... Nu e prea mult. De aceea curiozitatea mea se amesteca intr-un mod armonios cu ignoranta. Se intimpla sa piarda cazinoul? Si atunci ce se intimpla? E omorit managerul? Pe termen scurt, se intimpla, dar pe termen lung cazionul n-a pierdut niciodata. Trisori fericiti? Trucuri elaborate? Doar in filme. Pentru ca fiecare este urmarit de fiecare. Inclusiv filmat. Sinucideri, ruinari? Enervati – da. Sinucisi – nu. Cel putin nu in incinta cazinoului.

– Am plecat in America pentru ca vroiam sa plec din Moldova. Peste ceva timp mi-am dat seama ca nu e ce imi doream. Am lucrat in Thailanda. Parca vroiam sa ramin. Parca totul era frumos – oameni deosebit de draguti, tara frumoasa, idei de afaceri cit incape… Peste ceva timp mi-am dat seama ca nu vreau sa ramin. Spania. Am fost antrenor de diving. Frumos. Relief. Pesti. Scufundari la 60 m. Si brusc mi-am dat seama ca vreau sa ma intorc in Moldova. Sa-mi sadesc o vie. Sa fac vin. M-am intors. Am cumparat pamint. Dar imi trebuiau bani pentru afacere. Si am plecat in Maldive. Pe insula Hudabura, antrenor de diving la Four Seasons.

– Se poate intimpla sa-ti pierzi turistii sub apa?

– Este exclus. Stii relieful, stii orele fluxului si refluxului, stii curentii. Stii cum sa combini intre ei diveri cu experienta diferita. Stii mai bine decit ei cit oxigen mai au in balon. Stii ce trebuie sa faci daca au accese de panica.

– Dar daca vine rechinul?

– Rechinii sint niste masini perfecte. Sufar enorm cind vad cite crime se savirsesc in raport cu ei. Stii ca ii prind, le taie aripile si ii arunca inapoi in apa sa moara?

Cei mai tari dintre diveri inotau special la rechini (uneori noaptea! brrr, - n.r.), si la rechinii albi, si la rechinii-ciocan, incercau sa-i zadare cu peste, cu bucati de carne, dar de fiecare data rechinii s-au comportat ca niste domni. Priveau oamenii cu o oarecare curiozitate si indulgenta in acelasi timp. Ca pe niste pesti neindeminatici. Si pastrau distanta. Stiau ceva ce oamenii nu aveau de unde sa stie. Iata din ce motive nu-i place filmul „Falcile”. Mai pomenim dupa rechini de sarituri cu parasuta si zbor cu parapanta (de care, iarasi, e pasionat)? Pare joc de copii.

 

Epilog

Tin in frigider o sticla verde-inchis fara eticheta, fara nici un semnalment. E Merlot-ul medaliat. "Tine-l vreo trei saptamini, pina ii trece stresul. Abia l-am imbuteliat". Numar zilele.



This site was developed with the support from the Competitiveness Enhancement and Enterprise Development (CEED) project, funded by the United States Agency for International Development (USAID). The site content does not necessarily reflect the views of the USAID or the United States Government.

© 2010–2017. All rights reserved. Website by Amigo Logo